Arhiva | Mini-doză de Cultură RSS feed for this section

„Temă pentru acasă” – cartea pătimirilor noastre

15 Mar

Puțin înainte de ocuparea Basarabiei de către „salvatorii” sovietici, viața românimii de dincoace de Prut se depăna pașnic și promițător, peste noapte URSS și-a înfipt tentacolele în această palmă de pămînt și  a început salubrizarea creierelor. Lagărele de concentrare fiind niște „pepiniere” de conștiințe și coloane vertebrale, racolate în numele „nobilului” scop de reeducare morală. Acesta este  stop-cadrul istoric din care umbre din trecut s-au rupt reîntorcîndu-se  în viața lui Nicolae Dabija, dictîndu-i testamentul pătimirilor basarabene.

Opera „Tema pentru  acasă” , are la bază structura unei prăjituri servite la desert.

La început  a fost blatul literar, îmbibat cu un delicios sirop metaforic. Restul ingredientelor au contribuit la relizarea unui desert beletristic  irepetabil, de genul celora pe care le guști odată-n viață și apoi îți petreci restul existenței de împătimit al lecturilor, căutînd să guști măcar ceva semănător dacă nu ceva identic.

Dragostea și ura, dreptatea și nedreptatea, suspansul și deznodămîntul, jertfirea de sine și egoismul , îndoctrinarea și libertatea de cuget, despărțiri și reîntîlniri , acestea sunt  relațiile antagoniste din care s-a depănat un fir narativ lizibil și răzbătător, comestibil, dulce ca mierea și amar ca fierea.

Acest păstor de litere, a lăsat posterității o lucrare cu valoare de document istoric , de pe ale cărei pagini te-nțepă-n deget sîrma ghimpată  cînd o răsfoiești într-un glop furtunos de lectură, deși vînturile siberiene se mută în coastele cititorului chear dacă acesta stă lîngă sobă, această carte  merită să fie citită pînă la ultima pagină, fiindcă în ea se ascunde salvarea de sine a cititorului.

Sîmburele dramei însămînțat de autor în narațiunea romanului , a crescut și s-a pîrguit în omniprezența cititorului, l-a ținut pe acesta cu inima ca o rană deschisă și cu sufletul chircit de evocările deloc înălțătoare ale unor realități apuse, prin care ni s-a demonstrat încă odată cît de drastic s-a  impozitat demnitatea umană și libertatea de gîndire în realitatea anilor în proxemitatea cărora ne-am născut.

„Temă pentru  acasă”  este mai mult decît un roman, mai bine spus este  un ghid practic, care destăinuie cititorilor importanța unui mentor într-o viață scurtă și noduroasă de om.

În urma lecturării, realizăm că în  fiecare din noi există un Mircea născut dintr-o Marie, care știe că undeva acolo îl caută un  Mihai spiritual.

Ca și creator de destine, Nicolae Dabija  își înzestrează eroii cu abilitatea de a construi din credință, speranță și chear din oroare scări spre cerul evadării fizice și sufletești.

În lupta pentru adevărurile depozitate în scoarța cerebrală a neamului, însuși Dumnezeu  intervine cu milă și miracole, deoarece  deznaționalizarea  stalinistă și-a setat agenda în direcția trimiterii Celui Preaînalt … în concediu.

foto: http://2.bp.blogspot.com/

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

Anunțuri

Ultimul mohican – aventura de a trăi pe muchie de cuțit

27 Feb

În perioada  1803 – 1805, J.Fenimore  Cooper, fiul unui congresman american  era exmatriculat din cadrul universității Yale, din cauză că se ținea de pozne periculoase (a explodat ușa de la camera unui coleg și  fost implicat în dresarea unui măgar să stea pe scaunul unuia dintre profesori).

Deși nimeni nu s-ar fi așteptat, acest puști năzbîtios a lăsat în urma sa 56 de titluri de carte. Cea mai extraordinară lucrare a acestui scriitor, este  romanul ”Ultimul Mohican”.

Pentru prima dată, l-am frunzărit în adolescență, iar săptămîna trecută l-am recitit din nou ca și cînd ar fi fost prima dată.

”Ultimul Mohican”, este un roman de dragoste, plin de galanteria cavalerismului secolului  XVIII, însă J.Fenimore  Cooper  a dozat acest romantism în doze suportabile bărbaților, așa că reprezentanții sexului puternic  nu pot folosi drept pretext romantismul, pentru  se eschiva de la savurarea  acestui roman. Din contra, luptele dintre francezi și englezi din timpul  războiului din 1757, ar constitui o  incitantă experiență de lectură.

Pe lîngă dragoste, ”Ultimul mohican” te ține cu respirația la gură datorită aventurilor prin care trec personajele, care la rîndul lor au acea nuanță de irezistibil în personalitățile lor. S-ar putea ca după lecturare, să rămîi legat pentru totdeauna de unele modele de viață și comportament promovate de acestă carte.

Nu pot să îți destăinui prea multe, pentru a nu fura din frumusețea necunoscutului acestei cărți, dar firul narativ se desfășoară în jurul răpirii  celor 2 fiice ale unui general englez, de către sălbaticii din tribul huronilor. Se duce o aprigă și periculoasă operațiune de recuperare a celor două fete, operațiune în care sunt implicați ultimii 2 reprezentanți ai tribului delawar (mohicani), un soldat american și un cercetaș englez, frate de suflet cu ultimii 2 mohicani.

Dacă  vrei să însușești o lecție gratuită de curaj, dacă ai puterea să privești nedreptatea  în ochi și dacă te-ai săturat de filmele răsuflate de la tv…pune mîna și citește cununa creației literare a renumitului J.F Cooper.

După ce vei citi romanul, te invit să urmărești filmele care s-au turnat pe marginea subiectului … garantez  experimentarea unui sentiment unic și frumos al formării propriei opinii și viziuni asupra lucrurilor, a unui sentiment plăcut de independență în cadrul căruia nu mai înghiți semipreparate culturale oferite de alții , ci mărunțești detalii și savurezi aroma propriilor opinii și impresii.

Lectură plăcută!

♫ Soundtrack:

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

imagini: phpbucket.com



Recenzie: Filmul “AMARCORD”

19 Oct

Dacă într-o bună zi, ţi se face dor de realitatea pe care foarte rar o mai poţi întîlni în filmele turnate recent, la Hollywood. Îţi recomand o “relicvă” din filmografia italiană: “Amarcord” (sau “Îmi amintesc”).

Deşi, filmul a apărut pe marile ecrane, în anul 1973, acesta evocă realităţi mult mai îndepărtate, ce îşi au originea  în copilăria lui Federico Fellini, directorul  acestui film. Cu toate că,  filmul este meşterit în calapodul dramei, vizionîndu-l te poţi amuza pe săturate. Dacă ai impresia că un film vechi de 37 de  ani, nu mai  poate trezi nici un interes nimănui…te înşeli!

Anume vechimea acestuia , pitorescul subiectului şi prestaţia  unor actori născuţi cu mult înaintea epocii noastre (Magali Noel, Armando Brancia, Pupella Maggio,) , în care se „fabrică” actori pe bandă rulantă, constituie motive bine întemeiate, pentru care ar merita să consacri 127 de minute, din viaţa ta.


Filmul, îşi propune să creioneze realităţile social-politice, din micul orăşel italian Rimini, în perioada Italiei fasciste. Amatorii de senzaţional, riscă să se plictisească, în schimb, cei care au măcar o mică doză din flerul unui satirist adevărat,vor aplauda iscusinţa, cu care Fellini, reuşeşte să transpună ironicul dar şi tragicul cotidian, în acelaşi conţinut.

În “Amarcord” ,vei regăsi adolescentul, familistul, păcătosul, nebunul, dar şi năpăstuitul din tine.

Producţia realizată de Fellini, necesită răbdare şi atenţie sporită la detalii pe parcursul vizionării, aşa că, “Amarcord” este filmul care cere dedicare exclusivă vizionării.

Există un moment, în care familia personajului Aurelio, merge la ospiciu să-l viziteze pe fratele acestuia.

La întrebarea cum se mai simte pacientul, infirmierul răspunde familiei: ”-În unele zile e normal, în altele nu este…ca noi toţi, de altfel!” această replică are efectul unui duş scoţian asupra consumatorului de produse cinematografice, amintindu-i  că însuşi cotidianul din vieţile fiecăruia, presupune situaţii şi stări, ce te aduc pe muchia nebuniei. Dar în acelaşi timp, filmul demonstrează că adevăraţii nebuni,nu sunt cei internaţi în ospiciu, ci cei care umblă liberi pe străzi şi ocupă funcţii de seamă.

Mesajul filmului, transmite telespectatorului , ideea că omul este acea fiinţă social, căreia ia fost hărăzit să trăiasca în strictă interdependenţă cu semenii săi. Pînă la urmă toţi facem parte dintr-o comunitate şi aparţinem unui grup, cu condiţia de a avea şi de a juca un rol pînă la capăt. Uneori, comunitatea în care trăieşti, îţi poate fi călău, alteori – camarad de suferinţă sau de fericire.

La finalul acestui film, te vei convinge încă odată că un casting bine realizat, garantează succesul unei producţii în proporţie de 50% (poate şi mai mult).

Dacă pînă aici nu te-am convins să dai PLAY pe acest film, te sfătuiesc totuşi să-l vezi, măcar din considerentul că la vreme sa,

F. Fellini a fost un deschizător de drumuri în cinematografie.

Cariera , fiindu-i presărată cu numeroase distincţii şi premii, dintre care cinci Oscar-uri , însuşite cu modestia de rigoare.

NOTA BENE: 
“Amarcord”, este prezent în cinematografele din Moldova
foarte, foarte, foarte rar. Aşa că, te sfătuiesc să îl
 închiriezi,sau să îl descarci de pe site-uri specializate
(Toate metodele sugerate, pentru a face rost de acest fim,
sunt adaptate realităţilor din Moldova)

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

Citeşte: Nutriţie şi Biotratamente de Phillis A. Balch

27 Sep

Nu m-am simţit niciodată pasionată de medicină s-au de chestiunile legate de sănătate. Înafara vizitelor  obligatorii la medic (şi acelea foarte rare), nu am avut alte tangenţe cu acest domeniu, însă am avut marele noroc să cumpăr ( întîmplător) aceste volume  şi citindu-le să redescoper  importanţa preocuparii faţă de sănătatea mea dar şi a celor dragi.

Volumele sunt o adevărată bogăţie pentru biblioteca mea personală, deşi unii ar putea spune că internetul pune la dispoziţia oricui aproape orice informaţie legată de  sănătate…rămîn la părerea că nimic nu se compară cu un set de informaţii compacte, documentate şi înmănunchiate în volume de către un specialist de excepţie, în comparaţie cu informaţia postată pe net careea deseori nu îi poţi verifica garanţia.

Punctul forte al acestor cărţi este  promovarea din plin a  medicinei naturiste, dar acestea nu exclud nici tratamentele medicamentoase. Reprezintă o îmbinare de sugestii şi informaţii atît pentru adepţii folosirii tratamentelor BIO în rezolvarea problemelor de sănătate, cît şi pentru cei care cred cu toată puterea lor în rezultatele tratamentelor medicamentoase.

Vă provoc să răsfoiţi aceste volume ca să înţelegeţi de ce le consider o achiziţie reuşită şi o investiţie de durată!

notă: începeţi cu parcurgerea cuprinsului, aici puteţi identifica cu precizie lucrurile care vă interesează…în cazul în care nu sunteţi pasionaţi de medicină.


 

 

 

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

 

Citeşte:”Moartea unui spion” de Alan S. Cowel

22 Sep
În luna august am început să gust cu destule rezerve din lectura cărţii lui Cowel

….”o carte despre Litvinenco, hm destul de provocator…!” m-am gîndit.

Cînd m-am adîncit în subiectul acestei cărti nu m-am putut lăsa pîna nu am consumat tot conţinutul.

Cartea propusă este bine documentată şi prezintă informaţii şi dzvăluiri inedite din undergraund-ul  politicii ruseşti….şi nu numai!

Dacă vrei să  ştii ce se face în spatele ecranului TV şi a personalităţilor la 4 ace…intră în lumea murdară din spatele politicii…

Litvinenco a fost unul din “trădătorii”care au vrut să deconspire maşinăria politică ruseasca…..dar îndrăzneala la costat viaţa.

Cine l-a omorît? Prietenii s-au duşmanii?

Citeşte şi vei afla .

%d blogeri au apreciat asta: