Cui îi mai trebuie președinte?

15 Feb

Zilele acestea în contextul agitației pe marginea unui nou termen în care se presupune că va fi ales în sfîrșit un cap pentru țară, mă înfior cînd aud din ce în ce mai multe voci care spun că nu le mai pasă de va mai fi ales sau nu un președinte.

„- La ce ne trebuie președinte, eu unul nu i-am simțit lipsa în tot acest timp și nici prezența cînd mai era cîte un căpățînos din acesta în capul țării, sam po sibe eram oricum” vocifera zilele trecute în transportul public un bătrînel cu nevoile bine îngrămădite într-o cocoașă.

Vocile vin în mare parte din zona rurală, iar cauza acestei indiferențe își are rădăcinile înțepenite într-un conflict ancestral între cap și coadă.

Țăranii în naivitatea lor bucolică, au început a se dezmetici și a înțelege că au și ei un as în mînecă, cu ajutorul căruia pot să mai bată din cînd în cînd cu piciorul în podea și să-și impună doleanțele. As-ul acesta este „participarea” sau „receptivitatea”, „cooperarea” ziceți-i cum vreți, de care depind atîtea procese sociale și politice.

Îngrijorător este că lucrurile se percep greșit, iar în cazul acestor  vendete la scară redusă  între om și stat, are de cîștigat cîte un partid profitor, care abia așteaptă să de-a pe gît procentele de neîncredere ale unor bazine politice dezamăgite și să-și pregătească iluzorica intrare pe șura politicii moldovenești, unde politicienii se dau de-a berbeleacul cît e ziua de mare, certîndu-se și împăcîndu-se ca să mai treacă din urîtul unui mandat.

Uneori am și eu procese de conștiință legate de instabilitatea politică a țării,  cu toate că politica este ultimul lucru la care mă gînesc știind că am o viață de dus în lumea reală, unde se achită facturi kilometrice și se primesc salarii microscopice, unde nu se locuiește în reședințe de protocol ci în cîte o casă la care au muncit poate cîte 3 generații la rînd și tot n-au mai adus-o la starea unei locuințe cu strictul necesar de comodități.

 Latura mea sceptică: – Cui îi mai trebuie un președinte?

Latura mea civică: – Mie!

Latura mea sceptică:– De ce?

Latura mea civică: – Așa ar fi corect.

Latura mea sceptică:– Cum rămîne cu faptul că toți președinții își amintesc de tine odată la patru ani? Așa este corect?

Latura mea civică: – Să sperăm că acesta nu va fi la fel ca ceilalți.

Latura mea sceptică: –  Mda … uitasem, speranța moare ultima!

 Pentru cei din vîrful lanțului trofic politic, am un mesaj scurt: „Atunci cînd o faceți pe chiorii și surzii la nevoile noastre, cînd vă baricadați în birouri înconjurați de birocrație și cînd uitați ce însemnă de fapt rădăcina cuvîntului „democrație” … noi nu uităm că voi ne-ați uitat!

Ferească-vă Dumnezeu de urgia memoriei colective.”

 Și totuși, avem nevoie de un președinte. Cum va fi acesta … depinde de gusturile împuterniciților care ne reprezintă interesele la nivel … „înalt” adică la mare distanță de ce ne-am dori noi – cei cu interese mărunte, pentru care nu merită să riști viitorul unei țări.

 Ca să-mi asum pe deplin cuvintele, am să semnez

Anna Hodinitu
Anunțuri

2 răspunsuri to “Cui îi mai trebuie președinte?”

  1. haxxo 25 Februarie 2012 la 6:56 pm #

    Lucrurile nu sunt niciodată la fel de simple precum par. În jurul flăcării acestei idei s-au adunat toate speranţele ca să mai scape de gerul realităţii cu toate că realitatea e aceiaşi cu sau fără preşedinte.
    PS:Sintagma „ale**** preş****” ,ca-n cele mai groaznice filme de groază, nu îndrăznesc să o pronunţ , pentru nu vă provoca vomă sau a vă inspira frică.Ea , precum afirmă înţelept unii, nu trebuie să constituie grija numărul 1 a oamenilor. Cu sau fără preşedinte , salariul minim rămîne tot 95 de euro.

  2. yogoshima 16 Februarie 2012 la 6:40 am #

    In Romania a fost o mare pacaleala cu presitentia si oameni alesi in guvern democratic care la ora actuala premierul, domnul Ungureanu a fost seful UTC (Uniunea Tineretului Comunist) si presedintele un ofiter de marina.Sa furat si jefuit toata averea nationala si jurnalisti si-au dat seama caci nu au fost educati deajuns sa intaleaga ce inseamna jurnalistica adevarata si metodele de informare a populatiei sale.Dupa 20 de ani de zile de libertate provizorie cu comunistii la putere schimbati in partide democratice, Romania care avea o industrie evaluata 300 miliarde de euro inainte 1989 pe timpul lui Che si cu vinzari anuale de 200 miliarde anual,a ajuns la ora actuala goluta.S-au facut manevre cu terenurile din orase inchizind fabricile si punind sute de mii de muncitori in somaj, vinzind terenuri goale la straini pe sume enorme de bani.Toti smecheri de la conducere au furat si jefuit pina la ora actuala, Romani nu mai au industrie proprie,au devenit muncitori la germani,francezi englezi si altii sluge fugind din tara 3 milioane de romani.La ora actuala,Romania are o industrie straina care produce taxe de 120 de miliarde de euro si cheltuiesc cu smecheriile guvernantilor mult mai mult. Au nevoie sa se inprumute cu 20 de miliarde de euro pentru a face inca furturi cei care s-au obisnuit sa devina milionari cu masini,case luxoase prin furt.Sigur caci vor fi condamnati si uni vor pleca la puscarie,dar nenorocirea este ca a darimat o economie care functiona inainte de revolutie, intr-un dezastru national.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: