„Blestemul” cărților!

13 Feb

 Ultima oară cînd am deschis o carte din pură plăcere a fost demult, să tot fie vreo 4 luni! Ador să citesc, dar mai nou … nu prea am timp s-o fac!

Îmi plac toate MARILE CĂRȚI. Nu a existat caz să încep o carte și să n-o duc la bun sfîrșit din cauză că nu mă reprezintă, în opinia mea orice carte trebuie respectată …și citită pînă la capăt. 

Relația mea cu cărțile este veche și plină de năbădăi, aproape clandestină. Cititul sub plapumă la lumina lanternei și sacrificarea timpului pentru teme în schimbul cîtorva capitole, privarea de somn, cititul cărților în timpul orelor, sunt micile escapade care mi-au marcat relația cu universul cuvintelor.

În prezent, sufer de mania colecționării volumelor de tot felul, deseori le admir în treacăt și zîmbesc la gîndul că deja mi-am selectat de pe net mai multe modele de rafturi … visez la o bibliotecă personală diversă și grandioasă. Cu toate că nu se prevede prea curînd realizarea acestui vis, devenit obsesie … toată lumea are dreptul la o viață imaginară împlinită.

Am cîteva exemplare rare de prieteni, care mi-au dăruit cărți cînd au avut ocazia … cum să uiți asemenea oameni? Mai prind cîte o promoție, mai aștept cîte un tîrg … în timpul studenției am mai jertfit și cîte o masă pentru a economisi și a mai adăuga un exemplar la colecție. Martirajul de acest gen este dulce și ustură la buzunar în mod plăcut.

Cu trecerea timpului relația mea cu cartea s-a complicat, dacă înainte citeam pe apucate în orice minut liber, astăzi am atins pragul unei relații preferențiale : nu pot citi o carte dacă mai am și alte activități în paralel. Cînd încep lectura unei cărți, totul trece pe plan secund. Tocmai de aceea nu mai am timp să citesc de-a adevăratelea. Cel puțin lectura nu mai are același farmec. Încă nu-mi pot explica fenomenul.

Consider că un cititor adevărat nu trebuie să-și impună actul cititului, deoarece pentru a savura un stil scriitoricesc în toată forța sa creatoare, ai nevoie de o anumită predispoziție sufletească. Dar credeți-mă că după o zi de muncă  …predispoziația aceasta se cam lasă așteptată.

În realitate procesez  surplus de informații parvenite din fluxuri de știri, comunicate de presă plicticoase, rapoarte, cursuri obligatorii la universitate, etc. Într-un cuvînt – lectură de serviciu, dar nimic nu se compară cu lectura unei cărți alese de bunăvoie.

Cum rămîne cu deficiența relațională dintre mine și volumele pe care le mențin în stare de nelecturare? Am ajuns să port actul de necitire ca pe o povară și să-l simt ca pe un act de dezertare. Mai sunt și alții în aceiași situație?

Spuneți ceva, nu mă condamnați în tăcere!

sursa imagine: itsblogforyou.blogspot.com

Anunțuri

Un răspuns to “„Blestemul” cărților!”

  1. yogoshima 15 Februarie 2012 la 10:10 am #

    Consider că un cititor adevărat nu trebuie să-și impună actul cititului, deoarece pentru a savura un stil scriitoricesc în toată forța sa creatoare, ai nevoie de o anumită predispoziție sufletească.

    Nu citesc mult, doresc sa aflu nautati din trecut si felul e a gindi in acele timpuri.Enormitatea de carti si informatii la ora actuala necesita persoane specializate in diferite domenii de lectura.Cum se spune in romaneste tot cei mult strica si am ajuns in acel moment de dezorientare.Televiziunea,filmele si internetul sint acei vectori de informare daca esti constient cu o analiza mare de sinteza si ai o doza mare de rabdare, foarte mult timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: