Refrenul bătrîneții

24 Ian

Astăzi am gustat cu urechile puțin din subcultura străzii. Nu incultură, vă rog sesizați diferența. În amalgamul unui du-te-vino continuu, am prins în aer cîteva sunete schiloade de acordeon. Am zărit pe treptele reci ale unui magazin o bătrînă, ce prezenta vag simptomele unei frumuseți apuse și mînuia cu însuflețire acordeonul.

 M-a surprins că nu avea în față o „cutie a milei”, dar după cum este imposibil să fi cîntat de plăcere în condițiile unui ianuarie geros, am presupus că e vorba de modestie sau ceva asemanator. Nu imploră milă, ci cîștigă prin muncă ceva respect și cîțiva bănuți.

Cînd am înfipt mîna în buzunar mi-am imaginat-o dînd banii pe un pahar de tărie după o zi de înfrigurare, dar apoi am văzut-o așezată la o masă cu mușama învechită și cu o bucată de pîine în față. În secundele de ezitare, mi-am spus că nu contează de fapt ce va face cu bancnota, atîta timp cît a făcut un efort pentru a obține-o.

Găsesc cerșetoria ca ceva lipsit de onoare, dar dacă ființa aceea întreprinde ceva pentru a merita un ban … cred că nu face decît să ilustreze tragismul vremurilor pe care le trăim, vremuri în care bătrînii amintesc de futuristica imagine a unor roboți uzați, inutili și abandonați într-un depozit cu ruginituri… undeva la marginea societății, acoperiți de uitare.

Ceva a mînat-o pe femeia aceasta în stradă: ori nevoile neacoperite de pensie, ori vreun viciu hapsîn. Nu judec pe nimeni, pentru mine tot ce a contat a fost faptul că bătrîna a făcut ceva pentru a face un ban în plus, aceasta nu este chiar identic cu fenomenul existării din mila altora.

Sper să nu ajung niciodată în situația de a cîștiga un ban în asemenea condiții. Chiar nu mă pricep la acordeoane.

Eu totuși sper într-o Molovă mai bună, știu că bolnavii de idealism n-au zile bune, dar încerc să fac de ceva timp terapie prin optimism.

Iar proverbul „cum îți așterni așa dormi” permiteți-mi să-l contraargumentez: nu este oare suficientă lume care a trăit onest, dar au ajuns s-o ducă prost din cauza unor politici prost gîndite sau a unor decizii luate de MAI MARII noști?

foto: Anna Hodinitu

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

Anunțuri

4 răspunsuri to “Refrenul bătrîneții”

  1. OLGA 14 Februarie 2012 la 6:13 am #

    Ma tot uit la aceasta batrinica si imi vin in suflet numai sentimente negative, fata de aceasta tara, Moldova, fata de conducerea incompetenta…e o grozavie ce se intimpla, oamenii care au lucrat toata viata, la batrinete se aleg cu niste conditii mierabile de viata, frig pina in adincul oaselor si dispret la nivel de societate…de aia fug toti din tara. Ma mira rabdarea moldovenilor cu politicienii nostri infantili in scutece de bebe care nu fac nimic altceva decit sa se plinga si sa faca pipi, dupa care poporul trebuie sa stringa, sa stearga rahatul…Nu pot sa vad batrini si copii in strada, mi se rupe inima…Cintarea ceea: „Pina cind mai suferi Doamne, nedreptatea pe pamint?”

  2. Gabriela Elena 8 Februarie 2012 la 11:00 pm #

    De multe ori parcă ne este frig şi în casă, unde este cald şi bine, dar să stai afară în fiecare zi, în fiecare noapte…
    Şi cei care suferă în acest fel sunt mai mulţi decât îi numeri pe degetele de la cele două mâini. Sunt adăposturi, dar prea puţine. Sunt oameni buni, dar nu îndeajuns de mulţi.
    Uite aşa se formează un lanţ care scârţâie având multe verigi lipsă.

  3. haxxo 1 Februarie 2012 la 7:20 pm #

    Nu ştiu dacă o facem pentru ei sau pentru conştiinţa noastră,dar sper că atunci cînd ofer , aduc o bucurie. Fericirea e un lucru minunat, cu cît mai multă oferi, cu atît mai multă-ţi rămîne ţie.

  4. yogoshima 25 Ianuarie 2012 la 9:11 am #

    Toate idiologiile care ne conduc pe aceasta lume consuma citeva mii de miliarde de dolari anual pentru a fi sigur, caci poate sa aibe un pontential valabil, de distrugerea adversarului.In aceste mentalitati primitive se creiaza o societate de distrugere care profita de aceste razboiuri milenare si care este sustinuta de prea sfinta biserica.Cei care nu pot sa se apere sint la soarta unor civilizati distrugatori care le dicteaza cum sa se comporte pentru binele sau.Doamna in fotografie este un exemplu de mindrie personala care doreste sa creieze putina ambianta sonora celor care trec pe strada, retribuind citva banuti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: