Arhiva | Aprilie, 2011

Paștele ignoranței

29 Apr

Contemplînd panorama unei societăți pătrunse de spiritul pascal, n-am putut să mă abțin de la sarcasmul cu care m-am născut pentru a pune lucrurile la îndoială.
Petrecîndu-mi o părticică din vacanță într-un loc frumos, de unde am putut admira ca-n palmă modul vinovat în care creștinătatea a savurat cele 3 zile pascale, m-am reîntors la scris pentru a nu lăsa lucrurile la voia întîmplării.
Mi s-a blocat pupila pe modul în care serbează multă lume Învierea, ajungînd în cele din urmă la concluzia că pentru mulți, mulți, mulți oameni Paștele acesta a fost ca și restul sărbătorilor o nouă ocazie în care s-a băut, s-a mîncat, s-a înjurat, s-a bucurat lumea de companie aleasă pe sprînceană, s-a uitat esența și spiritualitatea a tot ce înseamna cîndva Paștele !
Cînd merg pe stradă și văd cum mătușele și uncheași doldoră de grade pronunță printre sughițuri un „Hristos a înviat!” silabisit, îmi vine rău de la atîta ipocrizie umană și de la atîta decădere morală.

În prima zi de Paște, pădurile au fost doldoră de tinerime și de … manele, seara corturile au împînzit crîngurile, iar distracția stropită cu alcool a reînceput a doua zi.
Ceea ce a serbat lumea acum cîteva zile, nu a trebuit să fie neapărat prăznuit în ton funebru, însă atunci cînd susții că Paștele presupune apropiere de cele nepămîntești … nu cred că regăsirea lui Dumnezeu se face pe ritmuri de hip-hop.
Sunt gata să pun mîna în foc pentru faptul că 80% dintre cei ce-au „serbat” această sărbătoare, n-au știut ce serbează!
Formele fără conținut au înlocuit multe practici religioase, lăsînd în urmă generații jefuite de sensuri atît de necesare vieții, cifrate în religie.
Nu te poți ascunde în spatele unei lumînări aprinse, nu poți spune că ai serbat Paștele dacă a-i copt cozonac și a-i colorat ouă … Paștele înseamnă mult mai mult!
Nefiind tocmai un exemplu de sfințenie în carne și oase, nu pot critica mai mult, însă știu că unui om nu-i este imposibil să trăiască în umbra lucrurilor spirituale în mod scripturistic, deaceea nu există scuze pentru nimeni … numai atunci cînd nu vrei, nu ți se întîmplă miracolul reîntîlnirii cu Mielul care a ridicat păcatele lumii.

imagine: http://4.bp.blogspot.com/

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

Anunțuri

Nesuferiții cei de toate zilele

17 Apr

Fiecare avem o listă de nume în dreptul cărora am pus apăsat un mlădios semn de întrebare.

 Acestea sunt numele oamenilor pe care nu-i suportăm, care ne scot din sărite cu întrebări prostești sau care ne pisează nervii prin comportament inexplicabil din punct de vedere rațional.

Fiind în posesia unei astfel de liste, am ajuns să mă întreb la rîndul meu dacă sunt și eu în lista cuiva.

Probabil că sunt, dar cel mai chinuitor este că nu îmi dau seama prin ce anume îi irit pe ceilalți…probabil prin faptul că nu îmi dau seama!

Nu de puține ori, nesuferiții care mi-au tăiat calea m-au făcut să mă simt superioară, apoi însă m-am întrebat: superioară în comparație cu ce, cu un alt sistem de valori și norme, care pentru restul par la fel de normale cum îmi par ale mele mie?

Din momentul în care am realizat că tolerarea unui nesuferit înseamnă de fapt îmbrățișarea diversității în care am fost creați, am început să depun eforturi serioase în direcția abținerii de la comentarii răutăcioase și de la obiceiul de a mai face fețe atunci cînd stau față în față cu un nesuferit  în carne și oase. Am învățat să asist tăcută la asemenea manifestări și să învăț prin excludere.

Fragment din lista mea de nesuferiți: (nu dau nume)

1.Vecina, care mă salută de 15 ori pe zi cu aceeași formulă de salut.

2. O veche cunoștință ce are prostul obicei de a se autoinvita în ospeție pe termen nelimitat.

 3.Cîteva bunicuțe din localitatea mea, pe care nici nu le cunosc prea  bine, dar care cum mă prind mă și bagă la colț sărutîndu-mă apăsat și lichid direct pe gură, ori de cîte ori mă întorc la baștină, sub pretextul că mă cunosc de mică.

4. O altă cunoștință, care nu știe să discute altceva cu mine decît lucruri ce o privesc în exclusivitate, alte teme de discuție se exclud. Nu e permis la asemenea întîlniri să pomenesc ceva despre mine.

5. O persoană, care îmi răscolește prin lucruri cînd nu sunt de față și o face cu o mai mare nesimțire cînd sunt și eu în cameră.Îmi folosește rujul și parfumul fără permisiune!

6. Persoanele care mă extorchează de sentimente

7. Sforarii etc. (lista e luuungă)

Unica diferență între oamenii pe care îi tolerezi și cei care-ți sunt nesuferiți este că primii încă n-au reușit să scoată la iveală ticurile enervante din ei, dar cu cît mai mult îi cunoști cu atît riști să-i treci în lista  antipaticilor, însă ești obligat prin bunul simț să-i tolerezi și să-i placi pentru faptul că te enervează în felul lor… desigur nu e interzis să le mai faci din cînd în cînd cîte un duș scoțian cu observații, care nici nu dor , dar nici nu gîdilă.

imagine: http://rlv.zcache.com/angry_emoticon_sticker

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

Dibăcie în doze mici

17 Apr

locație: bd. Ștefan cel Mare – Chișinău

foto: ana hodinitu

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

Politică la etajul 4

14 Apr

Azi dimineață, în timp ce încropeam o zeamă de cartofi la bucătărie, menajera de la etajul căminului unde locuiesc, a dat de cîteva ori cu mătura încolo și încoace și a oftat din greu supărată pe vremea de afară dar și pe faptul că muncește mult însă nu-și poate acoperi cheltuielile.
„Nu era mai bine înainte?” torpilează ea întrebarea spre noi, generația luptătorilor pentru schimbare, care la acea oră matinală amestecam de zor în cratițe .

Nervoasă fiind pe oamenii care înafară de umplerea rînzelor nu mai au și alte viziuni în viață, mă aprind în sine, dar nu pot argumenta poziția mea, date fiind realitățile și circul politic la care mi-am dat consimțămîntul pe 28 noiembrie 2010. Speranța din sufletul meu că reforma politică va reuși în cele din urmă în Moldova, nu era de-ajuns pentru a convinge un om sărac care nu are cu ce plăti întreținerea că, democratizarea țării cere sacrificii, fiindcă interlocutoarea mea face sacrificii de cînd se știe și nimic bun nu i s-a întîmplat.

Oricum, cei de lîngă mine au ațîțat scînteia discuției, totul a pornit de la marea dorință a femeei de a se reîntoarce la stabilitatea sovietică, cînd avea un salariu ce-i ajungea întreaga lună, apoi dereticatoarea a alunecat în amintiri tocmai în perioada tinereței cînd aveau club în sat „și fetele și băieții nu se țineau de prostii ca acum, dar învățau să danseze și să cînte, făceau scenete …”.
Cînd cineva a încercat să spună că în timp ce Stalin juca leapșa cu moldovenii într-o manieră sadică, europenii trăiau binișor își vedeau de progres și nu tăiau la vie în galoși, femeia a sărit arsă: „Ia mai lăsați-mă voi cu Europa asta, nu vedeți că toate relele vin de-acolo?!” și neapărat a pomenit de homosexuali.
Deși știam demult că habotnicia și bigotismul multor moldoveni în direcția politică nu le permite să scoată coarnele din gard și să-și vadă de viață în contextul realității anului 2011, reînvierea lui cu diferite ocazii mă face să tremur la ideea că suntem prea rudimentari ideologic ca să ni se dea pe mînă un proces atît de solicitant precum este democratizarea.
Menajera de la et. 4, este doar o simplă purtătoare de cuvînt a miilor de neadaptați, care deși au pășit în barca schimbărilor democratice, sunt gata să sară peste bord la prima furtună care le primejduiește dramul de confort închipuit.
Cu toate că e trist, trebuie să spun că moldovenii nu vor ajunge să simtă o democrație palpabilă decît după un lung și obositor exod, asemeni peregrinării evreilor din antichitate prin pustie timp de 40 de ani. Ne vom roti în jurul propriei cozi mult timp, pînă cînd mentalitatea contaminată de „para mălăiață în gura lui Nătăfleață” se va scutura de pe subconștientul moldoveanului în tranziție, iar omul de rînd se va ajuta singur salvîndu-se prin inițiativă.
Îmi este milă de omenii aceștia, majoritatea lor și-au stors tinerețea la teascul comunismului, muncind din toate puterile pentru a respecta termenele cincinalelor și pentru a aduce un colț de pîine pe masă, au trecut ani de zile pînă s-au obișnuit cu mentalitatea de colhoz. Acum li se cere o nouă reprogramare, credeți că va dura mai puțin?
Important este să le poți argumenta faptul că în momentul acesta, Moldova suferă o dureroasă operație plastică, profundă și mai necesară ca niciodată. Însă …cum să o faci?
Cum să le dovedești că munca depusă de ei era curată exploatare?

Cum să le explici că democratizarea și modernizarea țării peste noapte nu se poate înfăptui, dacă confortul altor țări ne presează psihic și economic și dovedesc că la alții democrația a funcționat peste noapte?

Cum să le ceri încă odată să mai îndure cît de cît vitregiile realităților economice, dacă din 1991 oamenii și-au risipit rezervele de încredere în politicieni, iar acum aleargă înnebuniți doar după apărarea propriilor interese?

Cum să le spui că în ei, în noi toți  este problema?

Cum … din moment ce pe zi ce trece harababura politică se acutizează și tărăgănarea promisiunilor taie toate punțile?
Cum?

sursa foto pentru colaj: internet

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

Constatare

11 Apr

Oglinda îmi arată că sunt deja trecută,

de vîrsta dinților înfipți în turtă dulce.

Fără rezerve viața-ncepe anii să asmută,

Și zilelor din calendar le pune cruce.


Trăim cu gîndul că vom face multe,

Ne facem planuri cît pentru un veac.

Întîrziem cu artificii ceea ce ne face slute,

Dar bătrîneții n-o să-i găsească nimeni leac.


Ne împărțim viața-n planuri și-n proiecte,

Uităm să nu luăm nenorocirile  în serios.

Pe brînci vrem să obținem vieți perfecte,

Ne rupem concurențial pentru un titlu îndoios.


Cu un surplus suficient de minte … unii,

Trăiesc modest, muncesc destul și dorm la timp,

N-aleargă năuciți prinși de vîrtejul acțiunii,

Cu moderație escaladează  propriul Olimp.


E trist că zilele ne sunt date la număr,

E bine însă că viața nu-i prea lungă,

Cruci sunt pentru  măsura fiecărui umăr,

Doar demnitatea de-a le duce să ne-ajungă.

Semnat:  ana hodinitu

foto-simbol: http://farm3.static.flickr.com/

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

Ghicitoare: cînd se va dezvolta sectorul Întreprinderilor Mici și Mijlocii în Moldova?

9 Apr

În luna februarie, eu și soțul meu am decis să facem un  pas mic pentru omenire, însă major pentru doi viitori șomeri din perioada post absolvire, de care ne mai despart nici 50 de zile.

La sugestia unui prieten versat în ale economiei, am  decis să facem un curs de instruire antreprenorială,  pentru asigurarea gestionării eficiente a unei eventuale afaceri proprii .

După cum veștile bune circulă repede, am rămas plăcut surprinși să aflăm că în  Moldova noastră, da în Republica Moldova … există o instituție publică, care în colaborare cu Ministerul Economiei are ca scop crearea oportunităţilor de lansare şi dezvoltare a unei afaceri de succes, în special în zonele rurale și nu numai (mai au și alte obiective, pe noi acesta ne interesa).

Pe scurt , acestei organizații i se spune ODIMM și presupune dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii în țărișoara aceasta pricăjită.

Pe un fon de surprindere amestecată cu neîncredere, am bătut la ușa instituției și cît ai clipi neam trezit înscriși la un curs de instruire în domeniul abilităților antreprenoriale pentru tinerii, care doresc să-și lanseze sau să-și extindă o afacere în localitățile rurale. Cînd am aflat că singura condiție pentru participare la cursuri, este doar  dorinţa participanților de a-şi spori calificarea în domeniul antreprenorial, am zis… aici e de noi!

Parcurgînd cîteva formalități de înscriere, ne-am reîntors la treburile noastre,  îmbătați de promisiunea că la finalul lunii martie vom fi contactați și anunțați unde și în ce zi vor începe aceste cursuri.

Martie a trecut, lăsînd loc unui aprilie capricios și plin de evenimente programate din timp. Văzînd că timpul trece, iar visele noastre cu tentă antreprenorială s-au prăfuit de atîta așteptare, am telefonat la instituția cu pricina pentru a verifica dacă mai este în vigoare cursul.

Ca peste tot unde întorci ochii în Moldova, la telefon ne  răspunde o funcționară supărată pe viață și predispusă să ne expedieze prompt în doi peri , cu o superioritate meticulos lustruită în pauzele de cafea.

Dincolo de atitudinea de porc spinos a interlocutoarei, prin receptor ni se transmite că evenimentul care ne viza încă nu poate fi desfășurat din cauză că sala de conferințe este programată pentru alte evenimente, robotic suntem informați că norocul ne poate surîde probabil în luna mai sau iunie … dacă vor găsi sală de conferințe!

Eram atît de aproape să cred că există șanse reale de reabilitare pentru o Moldovă post sovietică, însă am rămas împiedicată în concluzia că în țara noastră guvernanții și funcționarii diferitor structuri, se joacă cu niște jucării prea sofisticate pentru nivelul competențelor dlor. Cînd spun aceste lucruri, nu tind să înjosesc pe cineva , vreau doar să menționez tangențial ideea că pe alocuri democrația și atributele acesteia ne depășesc .

La moment sectorul  Întreprinderilor Mici și Mijlocii, este cel care are nevoie urgentă de investiții și seriozitate materializată în sprijinul unor organizații gen ODIMM. Dacă se va continua în ritmul acesta chiar și cu detalii neînsemnate precum acest curs, cu siguranță ne vom bălăci încă multă vreme în băltoaca sărăciei și vom pieri încet, încet înghițiți de monopol.

Experiența aceasta, mi-a lăsat un gust amar de formă fără conținut. Avem organizații și instituții, dar nu avem capacitatea de a face față unor astfel de structuri, acestea ne depășesc prin seriozitatea și nivelul serios de raportare pe care le cer. Suntem prea mici pentru a încăpea în niște clapoade de import.

După cum n-am văzut porc zburător și muscă care să facă miere, mă îndoiesc că Moldova va apuca ziua în care interesul nu va mai purta fesul și statul chiar va întinde o mînă omului dornic să facă ceva, pentru a nu mai exista din pomeni internaționale.

Ghicitoare: cînd se va dezvolta sectorul  Întreprinderilor Mici și Mijlocii în Moldova?

Răspuns: în ritmul ăsta … la Sfîntul Așteaptă!

Foto simbol: http://www.sanfranciscosentinel.com/

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

7 APRILIE 2009 – ce a fost a trecut, ce-a trecut n-am uitat!

6 Apr

În opinia mea, 7 aprilie 2009 a fost ziua în care nu pietrele au asediat  Președinția, ci scîrba și dezamăgirea populației metamorfozate în bucăți de bordură.

Sediul Președinției, a reprezentat pentru miile de dezamăgiți din acea zi întruchiparea unui regim, vandalizarea acesteia a presupus la propriu cheltuieli și nesăbuință, la modul figurat însă a simbolizat îngenuncherea unui regim opresiv.

Nu pot să spun sigur cine a fost păpușarul acestui eveniment, pentru că descîlcirea sforilor nu s-a produs nici pînă astăzi, însă sunt convinsă că dincolo de instigatori și organizatori, cei mai mulți participanți la protestele din acele zile au fost oameni de rînd, foarte mulți dintre aceștia așteptau demult ziua în care să se producă acea aliniere națională a gîndirii, alții însă s-au „convertit” în zilele cu pricina și și-au dat seama că e timpul să adopte o poziție. Pînă la urmă, mulțimile și interesele s-au omogenizat și au produs ruptura istorică.

Printre miile de tineri ieșiți în stradă, un număr oarecare au crezut și au trăit evenimentul respirînd cu fiecare por atmosfera aceea tumultoasă ce prevestea schimbarea, însă  un alt număr au acționat mînați de instincte primare, neștiind cum e să ai propria revoluție și acționînd necugetat, mizînd pe improvizație și  trăind în neștiință de cauză.

Pentru mulți a fost o joacă de-a războiul, pînă cînd gluma s-a îngroșat de-a binelea și comuniștii au început să răspundă chemării străbunilor dictaturii și represiunii, chemare cu care timp de 8 ani au cochetat și n-au dat-o pe față pînă la „desăvîrșire”, dar care pe 7 aprilie 2009 s-a înscăunat scurt dar dureros, asemeni unei arsuri cu un fier încins pe obrazul națiunii.

Deși îmi este incomod, trebuie să recunosc că pe lîngă cei care au trăit cu adevărat mazilirea comunismului și au ajuns să guste democrația trecînd mai întîi prin „coridorul morții”, au fost și măscărici care sau maimuțărit cu trofeiele dobîndite de alții și au jefuit evenimentul de semnificație făcînd circ și dînd conotații dezagreabile unui fapt a cărui travaliu a durat ani de zile.

Jaful ca-n codru din clădirile guvernamentale, nu cred că a fost organizat ci a constituit ieșirea la suprafață a celor mai urîte vicii ale moldoveanului, născute din prostie. Mîrșăviile și coțcăriile acestea de factură josnică, au demonstrat că umplerea burții și egoismul sunt cele care stau în calea adevăratului  progres.

Individualismul a devenit mai periculos decît comunismul și alte regimuri terifiante adunate la un loc.

Dureros este că în acea zi memorabilă, mulți dintre cei care ar fi putut servi altfel cauzei restructurării politice au încurcat noțiunea de anarhie cu cea a revoltei împotriva unui regim scîrțîitor și ruginit.

Dar ce a fost… a fost.

Cu bune și rele, am reușit să reînnodăm firul existențial și să ne vedem de viață. Marea durere este că unii au contribuit la conturarea lui „7 aprilie” în istorie, cu propriile vieți. Deși pomenirea lor nu-i reîntoarce la viață, numele lor sunt cele care ne amintesc că nu pentru toată lumea „revoluția twitter” a fost o mascaradă și un front de pe care si-au dat liber la jaf și vandalizare.

7 aprilie 2009, este data la care în Moldova s­-a măturat gunoiul, dar ca în orice gospodărie de lenoși acesta a fost dosit sub carpetă, nici referendum-ul și nici alegerile din 28 noiembrie 2010 nu ne-au ajutat să răscumpărăm anii de regres, conștiințele noastre încep a se mișca numai atunci cînd sunt mînate de prăpăd și cadavre … pe moldovean cu vorba bună nu-l determini să pună mîna și să decidă pentru viitorul copiilor lui.

Faptul că acest eveniment este încă un puzzle cu piese rătăcite, ne dă de înțeles că numai un picior pus în prag cu fermitate produce schimbări în Moldova, iar pentru  a da de-a dura  bolovanul adevărului e nevoie de cîte un „ 7 aprilie” la scară redusă, în fiecare zi.

colaj foto: realizat cu ajutorul fotografiilor din diverse surse web

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

%d blogeri au apreciat asta: