Spune ce gîndești, însă gîndește cum o spui!

31 Mar

În mod normal, sinceritatea ni se recomandă spre folosire în tot ceea ce presupune comunicare și interacțiune. Însă pe lumea aceasta n-ai să întîlnești prea mulți oameni care să fie dureros de sinceri cu tine, oameni ce-l au pe „verde-n ochi” în sînge.Cei care au acest talent, s-au descurajat și îl folosesc mai rar, cauza fiind supărarea și disconfortul pe care îl seamană în jur  sinceritatea lor.

Problema nu este în a spune adevărul și a vorbi deschis despre ce gîndești, ci cum îl spui!

Deseori comiți mai multe păcate și eroări morale  spunînd ce gîndești despre un om și fiind sincer, decît atunci cînd ești ipocrit, de ce? Fiindcă există o artă a comunicării adevărului pe care foarte puțini o au încorporată în felul lor de a fi, nu e nevoie să faci cursuri de diplomație pentru a o stăpîni, trebuie doar să te autoinstruiești și să înveți niște formule noi de adresare în vocabularul tău moral.

Oamenii cunoscuți pentru talentul lor înnăscut de ai face pe alții să se simtă prost prin intermediul unei  sincerității tranșante, trăiesc izolați într-o carapace și se hrănesc cu propriul venin, izolarea se produce de la sine, cei  cu darul rostirii crudului adevăr fiind conștienți că un minut în prezența cuiva ar însemna rănirea acestei persoane cu mici răutăți adevărate.

În timp, a spune ce gîndești despre fiecare om ce-ți iese în cale se transformă într-o formă egoistă de distracție, sadică pe alocuri, deoarece omul cu limba veșnic înmuiată în veninul adevărului începe să savureze cu plăcere grimasele stupefiate ale celor ce primesc „loviturile” în plină față, se hrănește cu reacțiile lor și-și pregătește următoarele lovituri și m-ai „artistice” decît cele anterioare.

Deși ajungi să te consideri un om corect și te mîndrești cu capacitatea  rarisimă de a spune tot ce gîndești despre orice, nu realizezi că felul tău de a spune adevărul  are aceiași doză de insipiditate și răutate ca și fățărnicia.

Nu ar trebui să oferim celor din jurul nostru „sirop” de adevăr s-au variante mai diluate ale acestuia, pentru că orice intervenție în conținutul său înseamnă ori minciună, ori ipocrizie, dar putem începe cu mici ajustări ale atitudinii noastre și a felului de adresare.

Nu te  costă nimic dacă alături de o doză de „asta cred eu despre tine” adaugi și puțin umor sau amabilitate.

Scopul tău nu este să-i faci pe oameni să nu te suporte, ci să te înghită ca pe o pastilă amară dar binefăcătoare.

Scopul adevărului nu este să nimicească, ci să corecteze.

De obicei, veleitățile noastre de „apostoli ai sincerității” ies la suprafață în situația în care cineva greșește și are nevoie de o corecție acidă, situații cu orientare negativă, care ne pun în postura de oameni superiori, dar de cite ori îi spunem „verde-n ochi” unui om cît de mult îi apreciem cutare s-au cutare aptitudine?

Pentru a fi răutăcioși avem predispunere naturală,  mai greu este cu recunoașterea  calităților frumoase ale celor ce ne înconjoară, acest adevăr nu-i doare pe ei … ci pe noi.

Cei care au puterea de a spune ce gîndesc oricui și despre orice, sunt niște oameni talentați, niște mini-mutanți într-o lume ipocrită, însă existența  ar fi mult m-ai ușor de suportat și pentru unii și pentru alții dacă am înceta să ne hrănim orgoliile cu această super-putere.

Întrebuințarea  greșită a abilității de a spune lucrurilor pe nume te determină să trăiești înveninat  și împovărat de puterea de a produce adevăr.

Ipocrizia este o tumoare pe care o poți îndepărta din societate doar cu ajutorul puterii de a spune adevărul, însă menirea unui doctor nu este să omoare pacientul pentru a stopa răspîndirea afecțiunea acestuia, ci să o TRATEZE!

P.S – Să spunem ce credem unii despre alții, dar nu cu scopul de a ne răni sau de a ne înjosi, un adevăr delicat este mai de preț decît unul caustic.

Imagine: /2.bp.blogspot.com/

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.

Anunțuri

5 răspunsuri to “Spune ce gîndești, însă gîndește cum o spui!”

  1. Nevaeh Amateur 29 Aprilie 2011 la 2:40 am #

    Facts are stubborn.

  2. Gabriela Elena 31 Martie 2011 la 8:41 pm #

    Ai surprins un aspect deosebit al sinceritatii.
    Este interesanta combinatia intre sinceritate si rautatea cuvintelor spuse la adapostul acesteia, folosita ca si scut de aparare.

    Eu asociam sinceritatea cu bunatatea, cu grija de a nu rani pe interlocutorul tau.
    Cred ca o minte diabolica, unde raul a ajuns la punctul de saturatie, sub masca sinceritatii, isi varsa tot veninul.

    Prefer sa ma gandesc la sinceritate ca la ceva dumnezeiesc, pur, care ne face mai sensibili, mai plini de dragoste si bunatate. 😀

    • A.H 31 Martie 2011 la 10:27 pm #

      a ști cum să spui un adevăr fără să-l faci mai dureros decît este în realitate …este o artă, fără exagerare.
      Sinceritatea este ceva dumnezeiesc, ai dreptate! 🙂

  3. A.H 31 Martie 2011 la 11:52 am #

    🙂

  4. Un scriitor obosit 31 Martie 2011 la 11:32 am #

    guilty

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: