Oboseală

28 feb.

Ni-s oasele îngreuiate și puterile sleite,

De fapt, ne naștem obosiți și-ncărunțiți,

Iar conștiința nu mai toarce gînduri sfinte,

Ca altădată, cînd erau ai noștri oropsiți .

 

Capul îmi vîjîie-mpăienjenit de gînduri,

Somnul de noapte nu-i decît  un chin sisific,

Mi-e sufletul prins între griji ca între scînduri,

Plăcerile mărunte, sunt nevoită să-mi  crucific .

 

În fiecare dimineață mă trezesc mai obosită,

Goana după nimicuri devine mai vertiginoasă,

Iar existența  mi se-n fățișează mai afurisită,

Dar mă înduplec și viața este iar frumoasă.

 

Cu toate că-i frumoasă lumea ce ne înconjoară,

Văd existența ca fiind un dureros proces de dializă.

O suportăm cînd cu cei dragi ne facem grămăjoară,

O detestăm cînd nu există-n viață noastră- o miză.

 

Cîndva trăiau  foarte modest zămislitorii noștri,

Erau mai fericiți fără ceia ce ne-a adus progresul.

Acum însă orarele ne-au transformat în monștri,

Pe toți pînă la unul … ne-a–mbolnăvit excesul.

semnat: ana hodinitu

©Pentru a prelua orice informație de pe acest blog, aveți nevoie de permisiunea autorului.


Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: