Arhiva | Decembrie, 2010

French kiss, pe strada „Mihai Eminescu”.

22 Dec

Tot purtîndu-mă nevoile în lung și-n latul Chișinăului, ieri pe la orele 15:00 coincidența mă plasează pe str. Mihai Eminescu. La un moment dat, văd vizavi un cuplu de tineri îndrăgostiți. Tinerii se opresc în plină stradă și încing o partidă de french kisses și altele, de-ți venea să crezi că au încurcat strada cu dormitorul.

La ora 15:00, pe str. Mihai Eminescu traficul e în toi: mașini, copii, bătrîni etc. Evident, toată lumea se holba la „porumbeii” de pe trotuar, inclusiv și eu.

Dar eu îmi scuz impertinența de a invada intimitatea publică a „protagoniștilor” amorezați, prin simpla explicație că am rămas profund ”prinsă„ în fenomen, nu în fenomenul erotismelor care încep cu sintagma „french”, ci în cel al reacțiilor  martorilor la această scenă.Cîtorva adolescenți, m-am temut c-o să li se rupă gîturile de la atîta privit peste umăr, hlizindu-se prostește (tipic vîrstei) au tot scanat scena, pînă s-au pierdut la o intersecție oarecare.

Un grup de tineri au trecut pe lîngă aceștia zîmbind pe sub nas, iar o doamnă căreia nu-i dădusem mai mult de 35 de ani, a fîlfîit și ea pe lîngă perechea care era pe punct de împerechere, fără a schița nici o grimasă.

Spre amuzamentul meu, văd o bătrînică venind spre „hot spot”cu o plasă de cumpărături în mînă. M-am decis să mai rămîn cîteva secunde, ca să pot numi această degustație de reacții…completă :D.

Avînd în vedere că, bătrînii sunt un soi de hibrid în care se distribuie anumite procente de copilărie și altele de maturitate, femeia a reacționat în așa fel încît, să nu zică lumea că duce lipsă de vreuna din aceste două.

Mai întîi s-a holbat lung și urît la cei doi tineri, apoi bolborosind, dînd din cap și simțindu-se insultată a trecut mai departe, întorcînd din cînd în cînd capul în urmă. Dar după cum un french kiss-ul nu durează la nesfîrșit, blonda și  brunetul vlăguit și năucit de „abilitățile„ companioanei, au luat strada la pas îmbrățișați. Mă îndoiesc că, acesta a fost ultimul lor popas.

În timp ce se consuma faptul, pentru o secundă am început să caut „camera ascunsă” prin jur, gîndindu-mă că e prea „cucuiată” ca să fie pe bune…dar era!

În acel moment, mi-am dat seama că mai presus decît războiul nuclear și un pic mai prejos decît eternul conflict dintre bine și rău, este RĂZBOIUL DINTRE GENERAȚII!

Acum 10-20 de ani, tinerimea din capitală și din alte orașe ale Moldovei doar se țineau de mînă în public, pupatul pe buze fiind culmea exhibiționismului…astăzi, lucrurile au EVOLUAT. Prin urmare, generațiile tinere, sunt un fel de „wind of change”.

Mentalitatea învechită, își are drept călău capriciile, trend-urile, pretențiile și stranietățile fiecărui „nou val”.

Tot comparînd și frămîntînd în cap concluzii, m-am convins de ideea că, doar reînnoirea generațiilor va smulge Moldova de la coada vacii și o va sili să fie „ în rînd cu lumea„.

Întrebare: Cîte generații vor trebui să se mai perinde, pînă cînd Moldova va fi mai mult decît stîna baciului din „Miorița”?!

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
a materialelor necesită acordul autorului.

Anunțuri

Faceți cunoștință cu …bunica!

20 Dec

Decembrie, este pe sfîrșite.

Examenele sunt în toi, dar mie nici că-mi pasă, cei dragi ai mei sunt în una din extremitățile țării, la 200 km depărtare.

Gîndurile … numai prin Chișinău nu-mi sunt!

Trăiesc impresiile unui deținut, care știe că mai are de ispășit încă o zi din cei 20 de ani de detenție. Mor de nerăbdare să ajung acasă, lîngă vatră și să înlocuiesc caloriferul cu soba, cu mirosul de lemn și cărbune.

Dintre toate ființele dragi și super-dragi mie, una din ele mă așteaptă cel mai mult.

De această ființă, mă leagă numeroase amintiri. Cîndva eram pe aceeași lungime de undă, mama spunea că suntem „într-o minte”. Din păcate eu am crescut!

Copilăria mea și bătrînețile ei, au fost unicul lucru comun, care ne-a legat și ne-a întărit prietenia. Acum ne mai leagă și o mare pierdere.

Dacă vrei s-o faci să se simtă importantă, roag-o să-ți povestească despre foametea din `46 și  despre deportările și greutățile acelor ani, le cunoaște pe toate pentru că le-a fost contemporană.

Mereu m-a uimit puterea ei de a iubi și apăra cu îndîrjire orice rest de mîncare, mai tîrziu am aflat că turtele de troscot și mămăliga din  buruieni bătute-n piuă, sunt cauza acestei aplecări spre respectarea cu sfințenie a oricărei fîrmituri de pîine.

Este o bucătăreasă excelentă, mereu a știut să facă cei mai gustoși „posmezi” și cele mai gustoase „bosumflate”. Dacă vrei să o faci să se simtă bine, mănîncă tot din farfurie apoi acordă-i cîteva minute de atenție și e deajuns s-o faci să se lipească de tine, ca o haină călduroasă și comodă.

Nu știe să scrie, cu toate că  atunci cînd eram prin clasa a 7-a, am depus eforturi serioase să-i predau alfabetul și scrierea cifrelor. Tot ce i-a rămas în memorie pînă în prezent este un ”Ș„ rusesc (de la Șerbina) pe care și la însușit drept semnătură, nu mă pot mîndri că ”la moștenit„ de la mine.

Mi-a luat-o pe dinainte… poștărița.  😦

O compătimesc la nesfîrșit, deoarece a ajuns să creadă că e urît să porți haine ”înflorate„ și toate acestea din cauză că a pierdut 3 copii în floare vîrstei și un soț. Restul copiilor o vizitează rar, căci sunt împrăștiați care și cum după nevoile pe care le au.

Săptămîna trecută însă, i-a venit mezinul acasă tocmai din inima Rusiei, împreună cu mezinul avenit și cel mijlociu care din prea multă dragoste și dor, i-a fracturat 3 coaste în timp ce o strîngea în brațe. Acum, stă țintuită la pat de dragostea propriilor copii.

Să mai zică cineva, că dragostea nu doare.  🙂

Peste cîteva zile, mă-ntorc și eu acasă…mă-ntorc la cei dragi ai mei.

Ca un copil căruia i-a trecut pragul Moș Crăciun, așa se va bucura bunica mea că-i trec pragul.

Să-i dea Dumnezeu sănătate și putere, într-atît încît să-i ajungă să atingă suta de ani!


© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
a materialelor necesită acordul autorului.


Exodul zilelor noastre

19 Dec

Există cetățeni ce locuiesc într-o valiză,

Avem specialiști cu diplomele aruncate,

Majoritatea–s victime, pe  timp de criză.

Majoritatea lor, au idealurile-asasinate.

Aceștia-s incurabil copleșiți de dor,

Căci au lăsat în urmă–al lor meleag.

Mă-nchin pîn la pămînt în fața lor,

Căci au jertfit tot ce-au avut mai drag .

Plecați și aciuați în cele patru zări,

Forțați să-și calce pe mîndrie,

Muncesc din greu în alte țări,

Pîn`  cad epuizați în astenie.

Pentru aceștia, Europa nu e rai.

E un GULAG,  din care rar se pleacă.

E o-nchisoare unde te oferi să stai,

Decît să te întorci, în țara-ți dragă.

Unii sunt norocoși  și o duc  bine,

Alții consumă-n ei adevărate drame.

Așa s-au stins și-au renăscut destine,

Așa s-au înăsprit și netezit unele palme.

Sunt unii ce ne fac țara de rîs,

Majoritatea, însă sunt de treabă.

Muncesc , și au un scop precis:

Să se întoarcă acasă mai degrabă!

Voi emigranții, sunteți pentru noi eroi,

Plătiți un preț prea mare, pentru- aceasta.

E rău că, tocmai peste voi a dat năpasta,

Ce trist e gîndul, că următorii suntem noi.

Nu disperați, nu plîngeți, nu jeliți ,

Fiți fericiți c-ai voștri au pe masă pîine.

Spre viitor cu optimism priviți,

În voi s-aveți, speranța zilelor de mîine.

dedicație specială pentru T.M


© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
a materialelor necesită acordul autorului.


Pronostic: Ernest Vardanean, peste 7 ani!

18 Dec

După vreo 7 ani de putrezit la răcoare , într-o bună zi apare vestea că E.Vardanean este eliberat și declarat nevinovat. Fericire mare pe capul nostru. Păgubitul, încasează 2 lei în calitate de despăgubire pentru prejudiciile morale, i se agață o tinichea în piept pentru eroism, i se mai eliberează cîteva  foi de odihnă la orice stațiune balneară din țară, ca să-și aline bolile incurabile căpătate în timpul șederii  „la mititica„ și… viața continuă !

Timp de o săptămînă, televiziunile dau gîrbă peste bietul om, îl trag de limbă, storc senzaționalul din el, apoi… îl părăsesc.

În cei  7 ani cît omul a căpiat în carceră, responsabilii de eliberarea jurnalistului și-au văzut de viață: mai o mită,mai un chef, plimbări prin Europa și iaca cum mai zboară anii ăștia.

Între timp, obida jurnalistului rămîne neogoită, așa că Vardanean scrie o carte despre patimile și nedreptățile prin care a trecut. Și eu aș face la fel!

Moldovenii, dau busna în librării, pustiesc rafturile și citesc cartea cu batista gata pregătită, pentru lacrimile ce urmează. Dar cartea rămîne de obicei cu colțul îndoit pe la pagina 25, time is money!

Încearcă omul să lege tei de curmei, ba la o redacție ba la alta, face eforturi să se   „integreze”, cu greu pare-se că-i reușește…dar nimic nu mai este ce-a fost odată.

Peste 30 de ani, un isteț de la Jurnalism îl găsește pe Ernest Vardanean gîrbovit, ducîndu-și viața de pe o zi pe alta într-o paragină de cocioabă, dincolo de Nistru. Prin urmare, peste o zi apare pe prima pagină a unui ziar național, interviul cu fostul  om de presă, care a înșfăcat pe nedrept  15 ani de detenție „pentru spionaj”, mai exact pentru că partea estică a propriei țări, a suferit în perioada arestării lui de schizofrenie acută și dublă  personalitate , crezîndu-se altă țară. Între timp, s-au mai făcut ceva progrese în direcția „însănătoșirii” regiunii respective. Chiar dacă a scăpat de schizofrenie, a dat în paranoia.

Din cei 15 ani de detenție, a executat doar 7...norocul lui că în timp ce se făcea curățenie în arhivă, a găsit un oarecare cazul său clasat, a deschis dosarul și a alertat superiorii văzînd că dosărașul respectiv era de fapt o piesă de teatru proastă, care a reușit să fie pusă în scenă. Premiera,avînd loc în decembrie 2010.

Ca o vălvătaie slabă de foc, povestea lui Ernest Vardanean mai clipocește scurt în fața opiniei publice moldovenești, apoi apune.

Peste ani, se mai pomenește de el prin unele manuale de jurnalism, la capitolul ”Jurnaliști, căzuți victime împrejurărilor politice”.

Apoi, numele lui mai apare la cîte un serch prin Google, și-atît!

Who`s next?

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
a materialelor necesită acordul autorului.


Moldova în imagini 16

18 Dec

A venit iarna în Moldova 🙂

foto: arhivă personală

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
a materialelor necesită acordul autorului.


Andrei Ciornîi –emigrarea ta, ar aduce muuult folos Moldovei!

17 Dec

Iată-ne din nou puși în situația,  de a tolera o nouă  babilonie comunistă.

De această dată, la rampă iese  un oarecare Andrei Ciornâi, Membrul Biroului Comitetului Municipal PCRM din Bălți.

Are omul cont pe o rețea de socializare, unde nu se jenează să debiteze tot felul de idiotisme, gen declarația de ieri 16.12.2010: ”Păcat că Voronin, pe care îl urâți atât de mult, nu v-a împușcat pe Piață ca pe niște câini… Ar fi mai mult folos pentru Moldova…”, declarați e adresată susținătorilor  partidelor democrate.

sursa imagine: UNIMEDIA

sursă imagine: UNIMEDIA

Apoi, dnle Ciornîi…ce-ați mai fi savurat voi din coliva democrației, dacă tot ce a zburat pe 7 aprilie 2009, s-ar fi mîncat.

Tot ce am de spus vizavi de această declarație, constă în ideea că multe din țările fostei URSS, care au prins pe Dumnezeu de picior și s-au molipsit de democrație, primul lucru care l-au făcut după „deparazitare„ a fost să scoată în ilegalitate Partidul Comunist!

Nu există nici o garanție că nu se va întîmpla aceasta și la noi.

Aceasta, ar aduce însutit mai mult folos Moldovei !

Un lucru bun, care îl va lăsa pe Voronin să trăiască undeva în subconștientul generației tinere, va fi acela că nu s-a lăsat ispitit de ”sfetnici inspirați” (referire directă la A. Ciornîi) să ciuruiască țîncii ieșiți să lupte pentru dreptul de a nu mai sta în lanț.

În scopul de a oftica la maxim această „personalitate”, vin să răscolesc  ultimele date legate de cazul „7 aprilie„.  A început numărătoarea inversă pentru cei care au abuzat de protestatari, se mișcă destul de încet mecanismul dreptății, dar… se mișcă. Prin urmare , se strînge funia la par…

Ce ți-e și cu rețelele astea de socializare, nici n-apucă omul să scoată o vorbă că-i și sar în cap javrele de care tătuca Voronin, a avut milă și nu le-a tras cîte un glonț în ceafă…rău a făcut, de ce nu la ascultat el oare pe Ciornîi?

La 7 aprilie, așa gen de persoane stăteau ca viermii ascunși prin birouri și  conspirau împotriva propriei națiuni, deaceea mi-e silă de faptul că odată intrați în democrație, oameni precum Andrei Ciornîi  vor profita de traiul în condiții europene, condiții pentru care mii  de tinerii și-au pus viața drept girant!

Concluzie: Mă insultă direct asemenea declarații, omul acesta insultă memoria prăpădiților care au lăsat în urmă familii îndurerate,mai mult… acesta  scuipă peste dreptul universal al omului la viață.

Nu putem permite unui singur om cu orizonturi criminale și inspirații  satanice, să scuipe peste părerile  și principiile a mii de moldoveni.

Cum e posibil ca un instigator la crimă, să se plimbe liber pe străzi în 2010?

P.S I-aș spune respectivului domn mai cu precizie ce să facă cu declarația pe care a dat-o, dar îngrijesc un blog care se respectă și își respectă cititorii.

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
a materialelor necesită acordul autorului.



Boala nerecunoscătorului

16 Dec

O scuturi de noroi  și-i dai valoare,

O ștergi de praf, de zoi  și-i dai un preț.

Apoi ființa asta, care „crește„ mare,

La mîna ta întinsă, privește cu dispreț.


autor : ana hodinitu

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
a materialelor necesită acordul autorului.

%d blogeri au apreciat asta: