Arhiva | Octombrie, 2010

Naţiune supraveţuitoare regimului Stalinist – răpusă de lipsa simţului civic!

29 Oct

Cu cîteva zile în urmă, mergînd pe stradă, mi-am dau seama ca îmi lipseşte telefonul. M-am panicat, dar încet, încet am început să trec în revistă ce făcusem în cele cîteva ore petrecute în oraş. Am ajuns la concluzia, ca l-am pierdut în una din aulele facultăţii. Deşi ştiam că deja nu se mai merită efortul de ai căuta urma, m-am întors într-un suflet, pe unde ar fi fost posibil să-l fi rătăcit…nici nu ştii, poate îi dau de urmă.

Am sperat pînă în ultima clipă că îl voi găsi … dar nu l-am găsit. De ciudă, am adăpat un pic şoarecii, chiar îmi era mai mult decît necesar, respectivul obiect.  M-am întors acasă cu inima grea ca o piatră. Pe drum mă gîndeam că poate cel care l-a găsit, mi-l va înapoia. Nu ştiu cum…va telefona la unul din numerele  aflate în telefon şi va afla cine este posesorul, va merge la sediul de unde procurasem cartela…în cel mai simplu caz l-ar fi putut lăsa la decanat s-au catedră…îmi roiau zeci de variante în cap.

Cu mîna pe inimă, vă spun, că dacă aş fi fost eu cea care a găsit frumuseţea de telefon, de ultimă generaţie, aş fi recurs la variantele prezentate mai sus, doar de dragul de a demonstra că pe lumea aceasta, încă mai există omenie şi bun simţ şi desigur, de a savura fantasticul melanj de nedumerire şi fericire de pe faţa păgubaşului.

După o altă repriză de bocete a la Smărăndiţa popii , am început să mă obişnuiesc cu ideea de a nu mai avea telefon.

Dar, odată consumat faptul, nu mi-a rămas decăt să fac anumite constatări şi legături, bazate pe similarităţi.

De exemplu: ce frumoasă ar fi lumea dacă şoferul de microbuz ar fi mereu la fel de amabil cum a fost azi, dacă domnii ar lăsa doamnele să treacă întodeauna primele, dacă cetăţenii nu ar mai „privatiza” obiecte ce nu le aparţin, dacă unii oameni nu şi-ar vărsa nervii şi frustrările de-acasă pe cei din jur, dacă producătorii nu ar minţi consumatorii de dragul profitului, dacă lumea ar înţelege într-un final rolul urnelor de gunoi,….dacă….dacă…. dacă simţul civic ar fi prezent în ADN-ul cetăţenilor.

Mă întreb ce s-a întîmplat cu omenia şi cumsecădenia de care eram mîndri cîndva?

Ce s-a întîmplat cu sfiiciunea şi altruismul generaţiilor trecute?

Deşi s-ar putea să vi se pară cel puţin bizar, eu cred că toate aceste calităţi remarcabile, s-au pierdut din generaţie în generaţie odată cu „diluarea” religiozităţii din om. Vrem noi să recunoaştem s-au nu, latura spirituală a moldoveanului a cam început a se estompa. Cred că unui om , nu îi este deajuns  să-şi amintească de apartenenţa sa religioasă,  doar în zilele de închinare s-au la marile sărbători. Creştin trebuie să fii zinic, nu doar în week-end cînd te laşi de dracu` şi mergi la biserică!

Mă mai îngrozeşte,  gîndul unei viitoare generaţii cu părinţi risipiţi în lumea mare şi copii crescuţi pe marginea prăpastiei dintre generaţii, copii cu calculatorul pe post de părinte adoptiv.  La ce nivel va fi moralitatea în socitatea viitoare, dacă astăzi încă ne numărăm printre cele mai conservatoare naţiuni europene şi se-ntîmplă ceea ce se-ntîmplă, la orice colţ?

Mie dor după vremurile din istorisirile bunicii, vremuri  în care lăcomia şi indiferenţa, reprezentau  o raritate pentru plaiul mioritic.

Deşi am creat mai sus un cocktail tulbur,  avînd ca ingrediente religiozitatea şi educaţia, nu mă tem să vi-l propun.

Sunt convinsă că acesta este antidotul epidemiei de INSENSIBILITATE ce  „virusează” şi jefuieşte de umanitate, societatea  moldovenească!

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.


Anunțuri

Pretext!

28 Oct

Moldoveanul din născare,

Este pus pe sărbătoare.

După datina creştină,

Şapte zile-n săptămînă,

Are sfinţi de pomenit.

De muncit, ca de muncit

Mîine iar e sărbătoare,

Poimîine, capul îl doare,

Anu-ntreg e ocupat,

Are sfinţi de onorat.

Chiar şi-n aprig comunism,

Cînd sfinţii nu existau,

Pentru PLAN, comsomolism,

Oamenii tot închinau.

autor: ana hodinitu

 

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

Moldova în imagini 5

27 Oct
Expoziţia Agricolă- Moldexpo, 20-23 octombrie 2010

Expoziţia Agricolă- Moldexpo, 20-23 octombrie 2010

Exponat tehnic

Exponat tehnic


Încerc să îmi dau seama unde este elementul „agricol” al exponatelor respective….dar mă depăşeşte misiunea! 🙂

 

 

 

 

 

sursa: arhivă personală

 

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

 

 


Obsesia cuvîntului – obsesia Lucreţiei Bârlădeanu

25 Oct

Lucreţia  Bârlădeanu, este una dintre puţinele valori autohtone , care prin ceea ce face, militează pentru o imagine mai bună, a basarabenilor în spaţiul european. Scriitoarea, îşi împarte prezentul între realităţile Franţei şi melancoliile Moldovei, susţinînd că „de la distanţă , lucrurile se văd mai bine”.

Această distanţă, pe care o parcurge odată la trei-patru luni, o ajută să-şi menţină obiectivitatea în lucrările pe care le realizează. Dealtfel, imparţialitatea, fiind aerul pe  care ar trebui să-l respire un Om al literelor, aşa cum este d-ei şi aşa cum tindem să devenim şi noi (viitorii jurnalişti).

De la stînga spre dreapta: Ion Manoli, Alexandru Bohanţov, Lucreţia Bârlădeanu, Ludmila Lazăr

De la stînga spre dreapta: Ion Manoli, Alexandru Bohanţov, Lucreţia Bârlădeanu, Ludmila Lazăr

În cadrul recentei  întîniri, cu studenţii facultăţii Limbi Străine şi Comunicare Publică/ULIM, scriitoarea, a prezentat audienţei cîteva dintre cărţile sale,vorbind despre motivaţia din spatele acestor lucrări şi dînd răspuns zecilor de întrebări, venite din partea studenţilor curioşi. Veriga, care a unit vocaţiile nostre la această întîlnire, a  fost INTERVIUL.  Acest gen al presei, fiind unul din principalele elemente utilizate de către poetă, în realizarea unui ciclu de interviuri cu personalităţi marcante de origine română, unii„intervievaţi” purtînd stigmatul exilului alţii fiind doar oameni remarcabili, demni de a fi cunoscuţi pentru ceea ce sunt (Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Sanda Stolojan, Matei Vişnei, George Astaloş, Nicolae Lupan, Mihai Popov,Virgil Tănase, Stella Ghervas,Victor Soţchi- Voinicescu  etc.)

Să nu vă complaceţi în postura omului cu microfon, deoarece atunci dialogul nu are loc…” aşa a început cuvîntarea Lucreţiei Bârlădeanu, în momentul în care, interviul ca gen al presei, a fost adus în discuţie. „Ca ziarist, trebuie să ştii foarte multe despre personalitatea pe care o intervievezi.Eu, am grijă să ştiu totul despre personalităţile pe care le intervievez, le citesc cărţile şi le studiez viaţa…”.

Marele vis al prozatoarei, este ca Europa să cunoască faţa onorabilă a BASARABIEI, a tot ceea ce înseamnă ROMÂNISM. De aceea, prin tot ceea ce face, urzeşte migălos dar sigur la acest ideal.

Cel mai recent proiect al dnei Bârlădeanu aflat „pe rol”, este realizarea unei antologii de proză, ce urmează să fie publicată în limba franceză, cu scopul de a demonstra, că şi la Moldova nasc valori!

La întrebarea: Avem ce prezenta „afară”, ca naţiune? publicista, a  susţinut că „…în Moldova, există o forţă creativă, debordantă în muzică, informatică şi multe alte domenii.Principalele trei calităţi care ne-ar recomanda fiind: ospitalitatea, polilingvismul şi vocaţia noastră europeană.Dar pentru a fi promovată, ţara noastră are nevoie de mult mai mult…spre exemplu, am avea nevoie de instituţii culturale, sponsorizate de guvernul republicii noastre peste hotare, prin intermediul cărora să se facă lobby.

În cele din urmă, discuţia a gravitat în jurul sorţii intelectualului în spaţiul ştiinţific francez.

Dacă vii la Paris nimeni, rămîi nimeni. Dar dacă vii … te ridici … eşti considerat francez! Francezii îţi acordă mereu o şansă, ei te primesc zîmbind. La noi, nu este aşa.”

Întîlnirea a fost suspendată, din cauza presiunii orarului studenţesc, nesupusă limetei de timp aceasta, cu siguranţă, ar fi durat câteva ore  la rînd. Studenţii s-au despărţit prieteneşte de oaspetele instituţiei, lăsînd ca dovadă a existenţei acestui eveniment, cîteva poze de grup.

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

Unei comerciante din Piaţa Centrală

25 Oct

Dac-ai încerca măcar puţin, mata,

Să nu-ţi oripilezi cumpărătorii,

Poate că ai putea vinde ceva

Şi ai scuti de scene trecătorii.

autor: ana hodinitu

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

Moldova în imagini 4

22 Oct
"Valea Morilor". 5 lei felia de bostan,aşa îşi duc tariul de pe o zi pe alta, unii moldoveni

Între blocurile, din apropierea parcului"Valea Morilor". 5 lei felia de bostan, aşa îşi duc traiul de pe o zi pe alta, unii moldoveni!

sursa: arhiva personală

 

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

Dependenţă

21 Oct

Cu mîinile-atîrnînd pîn`la genunchi,

Cu faţa luminată de-ncîntare,

Studentul, a primit din nou mîncare;

De greutatea genţii, răsuflă din rarunchi.

Plăcinte, peşte,ouă şi smîntînă,

Cartofi, sarmale, carne,cozonaci.

Rezişti „pe baricade”-o săptămînă!

Ulterior…înghiţi în sec şi taci.

Istoria, la anumite intervale se repetă,

Şi prin urmare, mama coace iar plăcinte.

Cu nerăbdarea astronomului ce-aşteptă o cometă,

Studentul, în aşteptarea genţii nod înghite.

autor: ana hodinitu

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.
%d blogeri au apreciat asta: