Arhiva | Septembrie, 2010

Supradoză de mioritism

30 Sep

Fiind copii ascultători şi iubitori de părinţi, săptămîna trecută am mers în satul de baştină, să îi ajutăm pe ai noştri să pună la adăpost recolta acestui an. Pentru a termina mai repede de cules porumbul şi răsărita, au mers cu noi cîteva persoane (vecini,prieteni) să ne dea o mînă de ajutor.

Din vorbă în vorbă, îi aud pe unii dintre ei tînguindu-se că nu li s-au mai dat banii munciţi de aproape jumătate de an, alţi consăteni, nu şi-au primit banii pentru serviciile prestate (muncă sezonieră) încă de anul trecut…sarăcie, copii la şcolă, rechizite ioc, iarna vine, lemnele ia-le de unde nu-s!

La baza tuturor problemelor: lipsa banilor.

Dezleg limba uneia dintre femeile cu care eram, apoi şi celelalte prind curaj şi îmi confirmă că problema este în „angajator”, însă în jurul acestui personaj roiesc diferite „mituri” care îl fac să fie  de temut.

Din gura sătenilor aud următoarele: „…îi spunem dnl Mironescu, cică e ruda lui Voronin. A cumpărat o groază de pamînturi în zonă. Lucrăm la el cu gîndul să facem un ban. Prăşim,tăiem la vie etc. ,dar nu am mai primit salariul de jumătate de an, alţii nu şi-au primit nici banii munciţi anul trecut. Se poartă cu noi de parcă am fi animale,daca ridicăm vocea să ne cerem drepturile,suntem ameninţaţi cu aşa-zisa „concediere”(Despre ce concediere vorbim, avînd în vedere că nici contracte de muncă nu au, nici macar un contract colectiv?!).

Aceştia continuă:”….odată ne-au întors acasă maşina plină de lucrători cu care mergeam la cîmp, a doua zi am aflat că Mironescu a venit cu familia să viziteze „moşia”. Altă dată, nişte muncitoare au luat cîţiva harbuji acasă pentru copii şi drept pedeapsă, nu au mai fost primite la muncă o lună”.

La întrebarea: de ce nu se revoltă nimeni? Femeile care turuiau indignate de răsuna cîmpul, au tăcut. Dacă ridici glasul, nu mai ai loc de muncă, s-au subordonaţii „angajatorului” te pun la punct. „-Răbdăm şi noi aşa cum este …avem nevoie de bani, cu ce să trăim?”

Am ascultat şi m-am cutremurat. În ce secol trăim? Boieri,argaţi……Moldova?!

Le-am sugerat să  se solidarizeze, să protesteze cu toţi muncitorii, împotriva unor asemenea condiţii de muncă. Dar am înţeles că aşa ceva nu se va întîmpla curînd. E mai convenabil să taci şi să înduri!

Ilustratie de Marcel Olinescu

Ilustratie de Marcel Olinescu

Încep să ma conving pe zi ce trece , că „Mioriţa”, este forma scrisă a „blestemului” care a căzut pe capul acestui neam şi de care n-o să ne mai izbăvim…

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.
Anunțuri

„Inadaptaţii” din Moldova

30 Sep

Dupa aproximativ 5 ani de cutreerat Europa, unul dintre prietenii mei de suflet s-a întors în ţară. A venit în Moldova cu gîndul de a-şi pune priorităţile în ordine şi de a prinde rădăcini. La sosirea în ţară, şi-a dat seama că în mai puţin de o saptămînă ,va fi nevoie să recupereze schimbările celor 5 ani, prin care a trecut mica noastră ţărişoară, dar…să se şi obişnuiască  cu cele care nu s-au facut!

Primul lucru care la nedumerit, a fost modul de funcţionare a TRANSPORTULUI  PUBLIC în Chişinău.

Este de neconceput să stai aproape o ora în staţie, ca să aştepţi un amărît de troleibuz, care după  fiecare sută de metri parcursă, se poticneşte. Omul ăsta drag mie, a înţeles din prima zi că troleibuzul va fi ultima variantă  la care va apela.

Însă avem alternativă, ca la noi la nimeni: Rutierele !

TREI zile a stat omul în staţie şi a privit nedumerit la ce se întîmplă în jur, a crezut că cei care flutură din mîna de pe marginea drumului şi opresc rutiera sunt prietenii şoferului, căci altfel de ce-ar opri transportul public la fiecare 20 de metri în plina stradă, cînd există STAŢIE ?!

Dar ceva era putred, părea imposibil ca şoferii de microbuz să aibă atît de multe cunoştinţe! Apoi a fost informat că la Chişinău te urci în rutieră de unde îţi trece ţie prin cap … staţiile sunt pentru adăpost în caz de ploaie şi pentru cetăţenii cu îndelungă răbdare, care merg cu troleibuzul.

Un alt şoc la intrarea în microbuz: “- Russkoe Radio”,vsio budet haraso!” cu volumul dat la maxim. Dar peripeţiile prietenului meu nu s-au terminat aici. Acesta mergea într-o direcţie pe care nici el nu o prea cunoştea, la rugat pe şofer să-l anunţe unde să coboare, şoferul însă a uitat de el, în cele din urmă a coborit înjurînd printre dinţi din microbuz undeva în oraşul ăsta,  întrebînd în stînga şi-n dreapta a ajuns la destinaţie.

Respectivul îmi spunea ulterior:”-Eu nu înţeleg ,cum este posibil să-i spui şoferului:”-Opriţi la Alimentară, opriţi la Flori, opriţi la Bucuria, opriţi la Pod? Ce fac autorităţile din ţara aceasta,dorm? În Europa n-o să vezi aşa ceva! Pentru ce au mai construit STAŢIILE? de ce şoferul nu anunţă denumirile staţiilor la care trebuie să coboare pasagerul? De ce cetăţenii stau în microbuz unul peste celălalt ca-n conserve …de ce?….de ce?”

Şi cînd te gîndeşti că lista „de ce-urilor” acestei persoane este  abia la început îţi vine să rîzi cu un ochi şi cu celălalt să plîngi!

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

Memoria I: „Buturuga mică în calea Carului mare !”

28 Sep

În primăvara lui 2009, am încercat unele dintre cele mai tari senzaţii , pe care ţi le poate oferi activitatea în domeniul Jurnalismului Radio.

De la pupitrul de înregistrări, am trecut la munca ” pe teren”. Misiunea mea, era aceea de a realiza materiale,  care să includă părerea cetăţenilor, asupra anumitor evenimente sau situaţii de actualitate (vox populi). Toate bune şi frumoase, pînă aici…numai că înafară de mine, nu ştia nimeni de fobia pe care o aveam faţă de oameni (nu eram antisocială!…pur şi simplu nu-mi plăcea să socializez).

Am ştiut mereu că o voi putea înfrînge (“fobia”) , numai atunci cînd voi aduna suficient curaj, din rezervele genelor recesive moştenite de pe la cine ştie ce înaintaşi de-ai mei.Timpul a trecut însă curajul nu m-a năpădit.

De fapt, marea mea problemă, avea la bază teama de a fi refuzată s-au ridiculizată de către respondenţi.Dacă aş fi fost copil, m-aş fi trîntit pe podea şi după minute bune de frecat din picioare, m-ar fi lăsat “aştia cu radioul lor cu tot” în pace! Dar ,din moment ce atingi majoratul, nimeni nu-ţi mai dă crezare, îndeosebi cînd te angajezi şi prestezi servicii benevol.

A venit ziua, în care a trebuit să ies în stradă ! Locul desfăşurării acţiunii urmînd să fie parcul “Valea Morilor”. Am ieşit!…dar nu singură (mi-am luat `jumătatea` cu mine).

Primii trei respondenţi, şi-au dat cu părerea asupra subiectului, următorii doi  ne-au ocolit speriaţi de microfon, alţii trei au dat dovadă de educaţie, facîndu-şi timp sa-mi răspundă la întrebări, în drum spre serviciu….în mai puţin de-o oră, eram lîngă monumentul Lui Ion şi al Doinei Aldea Teodorovici. Pînă aici, “am cules“ declaraţii care de care mai speciale, avînd în vedere că pe scările ce duc din parc spre monument, poposesc spiritele libere şi nonconformiste, ale studenţilor universităţii din apropiere( USM) .

La final, am fost atît de entuziasmată de activitate, încît aveam impresia că pot continua cu intervievatul cetăţenilor în acelaşi ritm, încă vre-o doua ore!

Am intrat in biroul tehnicianului de la radio triumfînd.

(dar ceva încă mă mai neliniştea !)

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

Gînsacii minoritari

28 Sep

În curte este zarvă mare,

E forfotă-n coteţ.

Remaniere în stil mare,

Stăpînii vor cu orice preţ.

Aduc noi „locatari” cu pene,

Pentru îmbogăţire radicală.

Unind mulţimi neomogene,

Din lăcomie ancestrală.

Ocolu-i plin de orătănii,

Ce luptă pentru afirmare,

Cu maniere de dihănii,

Care stîrnesc fervoare.

Majoritar ca şi procent,

Găinile cotcodăcesc fluent,

Dar curtea este dominată

De-o altă specie-aciuată.

Gînsacii vor „să facă legea”,

Odată cu-mpămîntenirea.

Dilema toată este-n „limbă”,

Insistă să schimbe vorbirea.

Restul cînd îi aud se strîmbă:

„-Găgăituri şi sîsîeli aiurea…

Limba-n coteţ nu se mai schimbă,

Dacă e mic coteţul … la dreapta e pădurea!”

autor: ana hodinitu

P.S aluzie la încercarea unor minorităţi de a-şi impune limba….ştiţi voi care! 🙂

Citeşte: Nutriţie şi Biotratamente de Phillis A. Balch

27 Sep

Nu m-am simţit niciodată pasionată de medicină s-au de chestiunile legate de sănătate. Înafara vizitelor  obligatorii la medic (şi acelea foarte rare), nu am avut alte tangenţe cu acest domeniu, însă am avut marele noroc să cumpăr ( întîmplător) aceste volume  şi citindu-le să redescoper  importanţa preocuparii faţă de sănătatea mea dar şi a celor dragi.

Volumele sunt o adevărată bogăţie pentru biblioteca mea personală, deşi unii ar putea spune că internetul pune la dispoziţia oricui aproape orice informaţie legată de  sănătate…rămîn la părerea că nimic nu se compară cu un set de informaţii compacte, documentate şi înmănunchiate în volume de către un specialist de excepţie, în comparaţie cu informaţia postată pe net careea deseori nu îi poţi verifica garanţia.

Punctul forte al acestor cărţi este  promovarea din plin a  medicinei naturiste, dar acestea nu exclud nici tratamentele medicamentoase. Reprezintă o îmbinare de sugestii şi informaţii atît pentru adepţii folosirii tratamentelor BIO în rezolvarea problemelor de sănătate, cît şi pentru cei care cred cu toată puterea lor în rezultatele tratamentelor medicamentoase.

Vă provoc să răsfoiţi aceste volume ca să înţelegeţi de ce le consider o achiziţie reuşită şi o investiţie de durată!

notă: începeţi cu parcurgerea cuprinsului, aici puteţi identifica cu precizie lucrurile care vă interesează…în cazul în care nu sunteţi pasionaţi de medicină.


 

 

 

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

 

Din ciclul: Bădărăniile din Serviciul Public

26 Sep

Impozit pe BĂDĂRĂNIE

Una din multele metehne cu care s-a ales moldoveanul în urma traiului într-un sistem politic totalitar, este practicarea bădărăniei la scară largă.

Şi chear nu-mi pot explica (încă!) de ce FUNCŢIONARII PUBLICI sunt  “number  one”  la acest capitol. Stai şi te cruceşti cînd vezi cît tupeu şi nesimţire au unii “tovarăşi”  funcţionari care de altfel îşi pun serviciile în slujba cetăţeanului benevol.

Indiferent de cererea pe care o ai la ghişeul nr.Y, dacă funcţionarul are dispoziţie proastă mai bine îţi găsesti altceva de făcut în ziua respectivă.

Dacă încă nu ai avut o experienţă neplăcută de genul, iată un mic “portret-robot” care te va ajuta să recunoşti neciopliţii din Serviciul Public:

  • Comportament lipsit de maniere,
  • Buze ţuguiate luînd forma unei mutre acre,
  • Privire plină de reproş (în prima parte a zilei),
  • Privire de om exasperate (în a doua parte a zilei),
  • Zîmbet ironic afişat protocolar în cazul în care eşti atît de prost şi nu ştii anumite informaţii pe care dumnealor le ştiu(şi sunt obligaţi să ţi le furnizeze),
  • Răspunsuri “în doi peri”,
  • Aer de superioritate,
  • Consideră prezenţa ta în biroul său ca pe o intrare prin efracţie,
  • Nevroze etc.

E tragic să aduci după tine la serviciu frustrările de-acasă. Dacă în aceasta este toată problema, atunci puneţi mîna dlor funcţionari (grosolani) ai instituţiilor publice şi îndesiţi consultaţiile, terapiile de grup şi testările la psiholog , nu lăsaţi stresul să explodeze în faţa cetăţenilor care din venitul lor  contribuie din plin la salarizarea dvs.

Apropo de salarizare…vi se pare correct? Eu aş propune să fie introdusă o taxă usturătoare pe cap de funcţionar bădăran! Să mai băgăm şi noi mîna în buzunarul lor, nu doar ei în ale noastre.

Înradevăr există nişte norme de conduită a funcţionarilor publici (LEGEA Nr. 25 din  22.02.2008privind Codul de conduită a funcţionarului public) care  îi obligă pe aceştia să îşi îndeplinească îndatoririle de serviciu cu promptitudine şi să se ABŢINĂ de la orice act care poate prejudicia imaginea şi prestigiul autorităţii publice pe care o reprezintă. Şi credeţi-mă că lipsa de amabilitate, agresiunile verbale şi psihice promovate de funcţionari aduc un prejudiciu enorm statului, şubrezind încrederea cetăţenilor în instituţii.Teoretic aceste devieri ar trebui să fie sancţionate, practic nu se face nimic concret în direcţia aceasta.

Recent am  simţit gustul amar pe care ţi-l lasă “deservirea”  în Moldova şi m-am jurat că personal o să fac o investiţie de durata în reeducarea morocănoşilor din Serviciul Public. Cheltuiala nu e mare şi “reţeta” e simplă o puteţi practica şi voi: din restul de la pîine pe care îl iau în fiecare dimineaţă am să fac  mai  multe exemplare ale  ” Codul de conduită  a funcţionarului public “  şi am să le port în geantă permanent…caci nu se ştie cînd  dai nas în nas cu unul care nu-l cunoaşte, scopul este sa il las drept amintire.

Pe mine nu m-ar face fericită disponibilizarea unui funcţionar necioplit care are o familie de întreţinut,dar sunt sigură că pe dumnealui îl va învăţa că adresările tipice grajdului nu se aplică cetăţenilor Republicii Moldova.

Dacă v-aţi confruntat cu situaţii în care anumiţi funcţionari publici au fost nepoliticoşi le puteţi posta mai jos.

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.

Electorale

25 Sep

Electoralele cînd vin

Politica devine chin.

La rampă se ivesc celebri „gogoşari”,

Ce vin în set cu tot cu adversari.

Sunt campioni la atîrnatul „macaroanei” pe urechi,

„Gogoşile” par noi, dar aluatu-i vechi.

autor: ana hodinitu

© Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială
 a materialelor necesită acordul autorului.
%d blogeri au apreciat asta: